Din „Epigrame”
I
Se sprijină partidele-ntre ele;
Ce-i drept, e drept, păşesc pe-o cale bună
Şi sigură în aste clipe grele:
Când cad, baremi, să cadă împreună.
II
Da, gazeta-i vinovată,
Când mereu, mereu te-amână,
În speranţa că, odată,
Ai să vii cu-o glumă bună!
III
Ce veste mare, ce miracol,
Că vine, vine primăvara!
Te întrebăm ca pe-un oracol:
– După aceea, vine vara?
Ştefan Bănulescu, Opere, vol. II, p. 899