– În luna septembrie, mă întrebați? Da, în această lună fabrica noastră produce o mie de avioane…
– O mie de avioane?
– Patru sute de aerodinamuri – aerorapide cum li se mai spune.
– Aveți o producție fabuloasă. Lucrați în plin prezent într-o fabrică a vitorului.
Deschid blocnotesul și scriu: 1000 de avioane, 400…
– Vă rog, intervine președintele comitetului de întreprindere, vă rog, nu notați. Cifrele sunt secrete.
Închid blocnotesul, dezarmat. Mă gândesc însă apoi că măsura președintelui e îndreptățită. Zic:
-Înțeleg. Măsura dumneavoastră e firească. Ritmul de producție al fabricii e unic, e fantastic. N-o să notez nimic. Nenorocirea e alta: reporter fiind, am o memorie a cifrelor care nu mă prea trădează. Uneori chiar, tot pentru că-s reporter, nu numai că rețin cifrele mari care-mi plac îndeosebi, dar le mai și umflu… Poate tocmai fiindcă-mi plac.
– Aerodinamurile le livrăm cu gări cu tot, cu gări automate – zice un cetățean de la o masă din fund, ridicând receptorul telefonului care zbârnâia de câteva clipe.
– Cu gări cu tot? întreb.
– Alo? Da, au intrat în producție. Pe luna septembrie? Secția de armurărie? Vorbitorul acoperi receptorul cu palma și se adresă președintelui: Ministerul Învățământului. Se interesează de secția armurărie. Producția pe septembrie.
Din Ștefan Bănulescu (8 sept. 1926 – 25 mai 1998), ”Reportaj în septembrie 1959,” Gazeta literară, an VI, nr. 39 (289), 24 septembrie 1959, p. 4-5, text integral în ”Septembrie,” Opere Vol. II, p. 407-413
ŞTEFAN BĂNULESCU: UN SCRIITOR PENTRU TOŢI 