Soarele, corb auriu

Posted on 30 mai 2018 | 2 comentarii

N-am să mai fiu.

Şi cine îşi va aduce aminte

De lumina ochilor mei

Când am să dorm fără ei?

Mă mai cheamă cineva să înviu?

Poate soarele, corb auriu.

 

Ştefan Bănulescu, „Soarele, corb auriu”

Din Cântece de câmpie 

 

Acest articol a fost publicat în Banulescu, Stefan și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 responses to “Soarele, corb auriu”

  1. madelin | 3 iulie 2018 la 12:24 PM | Răspunde

    Poate luna, corb argintiu
    Poate ploile, monotoniu
    Poate tisele, împădurind
    Poate noi, vis visuriu.
    (La mulți ani, Sultana!)

    Apreciat de 1 persoană

    • SB | 4 iulie 2018 la 12:59 PM | Răspunde

      Mulțumesc pentru urări, Madelin. Iată că în 20 de ani s-a înfiripat o replică la aceste versuri. Urez și eu nemurire acestui muzeu virtual și o experiență cât mai durabilă vizitatorilor săi.

      Apreciază

Lasă un comentariu