Din „Scrisoare de joi”
Joi am ajuns într-o pădure.
În pădure era o singură cărare,
Pe unde trecuseşi tu.
Puteam călca pe urmele paşilor tăi.
Era neted,
Dar deasupra lor se încurcaseră crengile şi ierbile,
Şi nu mai puteam trece decat târându-mă.
Şi atunci,
Am început să dobor copacii pe urma paşilor tăi.
Ştefan Bănulescu
text integral în Opere (2005), vol. II, p. 869-870
pentru istoria literară a acestor poeme, vezi „Scrisoare de luni”