“Ștefan Bănulescu este, în primul rând, un om foarte serios. Sunt sigur că acesta ar fi răspunsul oricui îl cunoaște, dacă i s-ar cere să se dea cu părerea despre el. Bănulescu nu este un om serios numai în sensul că e la locul lui, că evită lucrările superficiale, că duce o viață morală etc. Seriozitatea la el are un sens mai adânc […] Este un om foarte tăcut. În viața lui, meditația ocupă, cred, 95% din timp. Și repugnă orice este de prisos: vorbe, gesturi, fapte. Are o deosebită înțelegere pentru oameni și pentru suferințele lor… ”
(Nota informativă nr. 301/5 din 23 februarie 1967)