Din „Scrisoare de duminică”
Câmpia mea fără clopote, fără schituri,
Fără porți, fără mituri,
Câmpia mea păgână, câmpia mea sfioasă,
Merg întruna, cât de mult mai am de mers,
La orizonturi numai voi fi acasă.
[…]
Ce departe ești,
Și ce tânăr trebuie sa rămân toată viața
Până să ajung, până să mor.
Ștefan Bănulescu
text integral în Opere (2005), vol. II, p. 871-872
pentru istoria literară a acestor poeme, vezi „Scrisoare de luni”
Writing Lostness
Blogul Bibliotecilor Publice din judeţul Ialomiţa
Jurnalul unei gospodine ratate
Foaie de observație
ΕΥΔΟΞΑ ΑΓΝΩΣΤΑ ΚΑΤΑΓΕΛΑΣΤΑ
aici postăm şi ne umplem de blogdaproste
"Viaţa e o câmpie fără margini; pe orizontala ei, o verticală cât de mică poate însemna oricând ceva." ("Iarna bărbaţilor - Satul de lut") "Dincolo de orice încercare omenească nobilă sortită înfrângerii şi clevetirilor, se află o biruinţă ce va supravieţui nu numai celui care a mişcat, a sperat şi a obosit, dar chiar detractorilor, spulberaţi pe rând de timp şi de cernerea lucrurilor." ("Cartea Milionarului") "Cititorul trebuie iubit cum ne iubim pe noi înşine când nu pricepem totul îndeajuns." ("Corespondență")
„In schimb, eu stiu ce inseamna sa fii un intelectual, adica un individ cerebro-spinal; sa ai mintea atit de plastica cit este posibil si coloana vertebrala atit de dreapta cit e necesar” (Michel Foucault, 1967)
"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri." (Regele Mihai I de România)
ŞTEFAN BĂNULESCU: UN SCRIITOR PENTRU TOŢI 