de Gabriela Gheorghișor
Bogdan Popescu s-a afirmat ca autor de proză realist-magică, prin volumul de povestiri Vremelnicie pierdută şi prin romanul Cine adoarme ultimul. În această cercetare (la origine, teză de doctorat), previzibila sa fascinaţie pentru opera bănulesciană se îndreaptă, ca-ntr-o mişcare de reflux, către personalitatea care a generat-o. Banul de Aur sau Viaţa din opera lui Ştefan Bănulescu este o biografie romanescă a părintelui Cărţii Milionarului. Însă romanescă nu înseamnă aici romanţată.
Biograful, sârguincios în strângerea datelor şi meticulos în asamblarea lor, nu fantazează pe marginea documentelor, ci narativizează factologia, transformând- o într-o poveste de viaţă captivantă. Iar la montajul narativ, care evidenţiază etapele formării şi răscrucile din evoluţia scriitorului, se adaugă stilul expresiv şi găselniţa intertitlurilor analitice (preluată chiar de la Bănulescu). Volumul lui Bogdan Popescu dovedeşte, dincolo de miza lui strict informativă, faptul că istoria literară, anosta Cenuşăreasă a studiilor de literatură, poate deveni o prinţesă fermecătoare graţie unui condei inspirat.
În cadrul Colocviilor Romanului Românesc Contemporan de la Alba Iulia, Banul de Aur… a obţinut Premiul pentru exegeza romanului românesc. Cartea are, fără îndoială, calităţi remarcabile. De asemenea, e adevărat că, într-un mod „detectivistic“, autorul ei caută corespondenţe între ficţiunile lui Bănulescu şi realitatea lumii prin care a trecut şi pe care a cunoscut-o prozatorul (locurile, oamenii şi legendele Făcăienilor, Călăraşilor etc.). Dar Bogdan Popescu nu încearcă, sainte-beuve-ian, să explice opera prin biografie. El ştie, ca şi Bănulescu (care „scormonise“ prin Prislop după „cheile“ creaţiei rebreniene), că „literatura mare n-are chei“.
Banul de Aur… luminează culisele spectacolului extraordinar al scrierilor bănulesciene (sursele de inspiraţie, experienţele existenţiale şi culturale ale „regizorului“), însă nu comentează spectacolul propriu-zis. Nu sporeşte în niciun fel interpretarea anterioară a operei. Importanţa demersului vine din altă parte: prezentarea detaliată şi comprehensivă a traseului biografic al unui scriitor trăitor sub vremi şi creator în răspărul lor; conturarea profilului psihologic şi spiritual al unuia dintre cei mai valoroşi şi originali prozatori români postbelici: un ins enigmatic, discret, laborios, obsedat de perfecţiune, „răbdător şi tăcut ca o broască ţestoasă“.
Gabriela Gheorghişor
Recenzie la Bogdan Popescu, Banul de Aur sau Viaţa din opera lui Ştefan Bănulescu. Prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2010, 366 p. Reprodusă, cu acordul autoarei, din revista România literară nr. 23/2011 din 10-16 octombrie 2011.
ŞTEFAN BĂNULESCU: UN SCRIITOR PENTRU TOŢI 