Poemele săptămânii: Din „Scrisoare de luni” – Scrisori către Florenţa Albu, I

Notă. Poemele din perioada 1962-1964 – trimise sub formă de scrisori (câte una pentru fiecare zi a săptămânii) către poeta Florenţa Albu (1934-2000) din Bucureşti – au apărut, după dispariţia expeditorului şi a destinatarei, în revista Viaţa Românească, an XCV, nr. 3-4, martie-aprilie 2000, p. 3-9. Expresie a liricii din tinereţe a lui Ştefan Bănulescu, precursoare ale poeziilor folclorice Cântece de câmpie, Poemele săptămânii ţes o atmosfera de basm cu eroi care pleacă la drum lung, se află în primejdie, ori ajung singuri şi părăsiţi, într-un peisaj nesfârşit sau într-un oraş modern. Reproducem câte un scurt fragment din această serie, versiunea integrală şi adnotată a corespondenţei găsindu-se în Opere (2005), vol. II, p. 866-874, 1052-1056.

Din „Scrisoare de luni”

Ne înconjoară izvoarele din toate părţile,

Ce lume păgână, ce lume de început e luni dimineaţa,

N-am fost, n-am trăit pană acum, nu ne-am ştiut,

Să ne grăbim,

Să plecăm, e luni.

Daca nu plecăm, se prăbuşesc drumurile peste noi,

Ne îneacă izvoarele,

Nu ne mai găsim unul pe altul

Prin turmele înspăimântate şi nebune.

În fiecare zi de luni tu porneşti înaintea mea.

Ştefan Bănulescu