Din „Scrisoare de marţi”
Totdeauna, tot anul, ziua de marţi e o zi toridă de vară,
Zi de cuptor, cu viscole nevăzute de zăpezi,
Care ne izbesc în obraji
Şi nu ne lasă în ei decât fierbinţeala uscată şi ţepoasă.
Totdeauna, oriunde ne-am afla,
Ziua de marţi ne aruncă într-o câmpie imensă şi goală,
Fără fântâni şi fără prieteni de drum.
Ştefan Bănulescu
text integral in Opere (2005), vol. II, p. 867-868
pentru istoria literară a acestor poeme, vezi „Scrisoare de luni”